oprima

Portuguese

Verb

oprima

  1. inflection of oprimir:
    1. first/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French opprimer.

Verb

a oprima (third-person singular present oprimă, past participle oprimat, third-person subjunctive oprime) 1st conjugation

  1. to oppress

Conjugation

    conjugation of oprima (first conjugation, no infix)
infinitive a oprima
gerund oprimând
past participle oprimat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present oprim oprimi oprimă oprimăm oprimați oprimă
imperfect oprimam oprimai oprima oprimam oprimați oprimau
simple perfect oprimai oprimași oprimă oprimarăm oprimarăți oprimară
pluperfect oprimasem oprimaseși oprimase oprimaserăm oprimaserăți oprimaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să oprim să oprimi să oprime să oprimăm să oprimați să oprime
imperative — tu — — voi —
affirmative oprimă oprimați
negative nu oprima nu oprimați

Spanish

Verb

oprima

  1. inflection of oprimir:
    1. first/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.