oripila

Romanian

Etymology

Borrowed from French horripiler.

Verb

a oripila (third-person singular present oripilează, past participle oripilat) 1st conjugation

  1. to horrify (to cause to feel extreme apprehension or unease)
    Synonym: îngrozi

Conjugation

    conjugation of oripila (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a oripila
gerund oripilând
past participle oripilat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present oripilez oripilezi oripilează oripilăm oripilați oripilează
imperfect oripilam oripilai oripila oripilam oripilați oripilau
simple perfect oripilai oripilași oripilă oripilarăm oripilarăți oripilară
pluperfect oripilasem oripilaseși oripilase oripilaserăm oripilaserăți oripilaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să oripilez să oripilezi să oripileze să oripilăm să oripilați să oripileze
imperative — tu — — voi —
affirmative oripilează oripilați
negative nu oripila nu oripilați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.