osifica
Romanian
Etymology
Borrowed from French ossifier. By surface analysis, os + -ifica.
Pronunciation
- IPA(key): /o.si.fiˈka/
Verb
a osifica (third-person singular present osifică, past participle osificat) 1st conjugation
- to ossify
Conjugation
conjugation of osifica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a osifica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | osificând | ||||||
| past participle | osificat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | osific | osifici | osifică | osificăm | osificați | osifică | |
| imperfect | osificam | osificai | osifica | osificam | osificați | osificau | |
| simple perfect | osificai | osificași | osifică | osificarăm | osificarăți | osificară | |
| pluperfect | osificasem | osificaseși | osificase | osificaserăm | osificaserăți | osificaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să osific | să osifici | să osifice | să osificăm | să osificați | să osifice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | osifică | osificați | |||||
| negative | nu osifica | nu osificați | |||||
Further reading
- “osifica”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025
Spanish
Pronunciation
- IPA(key): /osiˈfika/ [o.siˈfi.ka]
- Rhymes: -ika
- Syllabification: o‧si‧fi‧ca
Verb
osifica
- only used in se osifica, third-person singular present indicative of osificarse
- only used in te ... osifica, syntactic variant of osifícate, second-person singular imperative of osificarse