ouț
Romanian
Etymology
Noun
ouț n (plural ouțe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ouț | ouțul | ouțe | ouțele | |
| genitive-dative | ouț | ouțului | ouțe | ouțelor | |
| vocative | ouțule | ouțelor | |||
ouț n (plural ouțe)
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ouț | ouțul | ouțe | ouțele | |
| genitive-dative | ouț | ouțului | ouțe | ouțelor | |
| vocative | ouțule | ouțelor | |||