pângăriciune

Romanian

Etymology

From pângări +‎ -ciune.

Noun

pângăriciune f (plural pângăriciuni)

  1. (obsolete) sin

Declension

Declension of pângăriciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative pângăriciune pângăriciunea pângăriciuni pângăriciunile
genitive-dative pângăriciuni pângăriciunii pângăriciuni pângăriciunilor
vocative pângăriciune, pângăriciuneo pângăriciunilor

References

  • pângăriciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.