păcătuință

Romanian

Etymology

From păcătui +‎ -ință.

Noun

păcătuință f (plural păcătuințe)

  1. (obsolete, rare) sinfulness
    Synonym: păcătoșenie

Declension

Declension of păcătuință
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative păcătuință păcătuința păcătuințe păcătuințele
genitive-dative păcătuințe păcătuinței păcătuințe păcătuințelor
vocative păcătuință, păcătuințo păcătuințelor

References

  • păcătuință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.