paron

See also: parón, päron, and Paroń

Esperanto

Noun

paron

  1. accusative singular of paro

Friulian

Etymology

From Latin patrōnus.

Noun

paron m (plural parons)

  1. master
  2. employer
  3. owner
  4. landlord

Romanian

Etymology

Borrowed from Greek παρών (parón).

Adjective

paron m or n (feminine singular paronă, masculine plural paroni, feminine and neuter plural parone)

  1. (obsolete) present

Declension

Declension of paron
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite paron paronă paroni parone
definite paronul parona paronii paronele
genitive-
dative
indefinite paron parone paroni parone
definite paronului paronei paronilor paronelor

References

  • paron in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Venetan

Etymology

From Latin patrōnus. Compare Italian padrone.

Noun

paron m (plural paroni) or paron m (plural paruni)

  1. owner, landlord
  2. boss