plecătură

Romanian

Etymology

From pleca +‎ -ătură.

Noun

plecătură f (plural plecături)

  1. bending

Declension

Declension of plecătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative plecătură plecătura plecături plecăturile
genitive-dative plecături plecăturii plecături plecăturilor
vocative plecătură, plecăturo plecăturilor

References

  • plecătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.