plenui

Romanian

Etymology

From plean +‎ -ui.

Verb

a plenui (third-person singular present plenuiește, past participle plenuit) 4th conjugation

  1. to plunder

Conjugation

    conjugation of plenui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a plenui
gerund plenuind
past participle plenuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present plenuiesc plenuiești plenuiește plenuim plenuiți plenuiesc
imperfect plenuiam plenuiai plenuia plenuiam plenuiați plenuiau
simple perfect plenuii plenuiși plenui plenuirăm plenuirăți plenuiră
pluperfect plenuisem plenuiseși plenuise plenuiserăm plenuiserăți plenuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să plenuiesc să plenuiești să plenuiască să plenuim să plenuiți să plenuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative plenuiește plenuiți
negative nu plenui nu plenuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.