plicui
Latin
Verb
plicuī
- first-person singular perfect active indicative of plicō
Romanian
Etymology
Verb
a plicui (third-person singular present plicuiește, past participle plicuit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of plicui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a plicui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | plicuind | ||||||
| past participle | plicuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | plicuiesc | plicuiești | plicuiește | plicuim | plicuiți | plicuiesc | |
| imperfect | plicuiam | plicuiai | plicuia | plicuiam | plicuiați | plicuiau | |
| simple perfect | plicuii | plicuiși | plicui | plicuirăm | plicuirăți | plicuiră | |
| pluperfect | plicuisem | plicuiseși | plicuise | plicuiserăm | plicuiserăți | plicuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să plicuiesc | să plicuiești | să plicuiască | să plicuim | să plicuiți | să plicuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | plicuiește | plicuiți | |||||
| negative | nu plicui | nu plicuiți | |||||
References
- plicui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN