plută
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian плута (pluta), Serbo-Croatian plut, from Proto-Slavic *pluti.
Pronunciation
- IPA(key): /ˈplu.tə/
Noun
plută f (plural plute)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | plută | pluta | plute | plutele | |
genitive-dative | plute | plutei | plute | plutelor | |
vocative | plută, pluto | plutelor |