poliza

Romanian

Etymology

From polizor.

Verb

a poliza (third-person singular present polizează, past participle polizat) 1st conjugation

  1. to grind

Conjugation

    conjugation of poliza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a poliza
gerund polizând
past participle polizat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present polizez polizezi polizează polizăm polizați polizează
imperfect polizam polizai poliza polizam polizați polizau
simple perfect polizai polizași poliză polizarăm polizarăți polizară
pluperfect polizasem polizaseși polizase polizaserăm polizaserăți polizaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să polizez să polizezi să polizeze să polizăm să polizați să polizeze
imperative — tu — — voi —
affirmative polizează polizați
negative nu poliza nu polizați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.