preînnoi

Romanian

Etymology

From pre- +‎ înnoi.

Verb

a preînnoi (third-person singular present preînnoiește, past participle preînnoit) 4th conjugation

  1. to restore
  2. to renew

Conjugation

    conjugation of preînnoi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a preînnoi
gerund preînnoind
past participle preînnoit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present preînnoiesc preînnoiești preînnoiește preînnoim preînnoiți preînnoiesc
imperfect preînnoiam preînnoiai preînnoia preînnoiam preînnoiați preînnoiau
simple perfect preînnoii preînnoiși preînnoi preînnoirăm preînnoirăți preînnoiră
pluperfect preînnoisem preînnoiseși preînnoise preînnoiserăm preînnoiserăți preînnoiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să preînnoiesc să preînnoiești să preînnoiască să preînnoim să preînnoiți să preînnoiască
imperative — tu — — voi —
affirmative preînnoiește preînnoiți
negative nu preînnoi nu preînnoiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.