precipițiu
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin praecipitium.
Noun
precipițiu n (plural precipiții)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | precipițiu | precipițiul | precipiții | precipițiile | |
| genitive-dative | precipițiu | precipițiului | precipiții | precipițiilor | |
| vocative | precipițiule | precipițiilor | |||