presimț

Romanian

Etymology

From presimți.

Noun

presimț n (plural presimțuri)

  1. presentiment

Declension

Declension of presimț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative presimț presimțul presimțuri presimțurile
genitive-dative presimț presimțului presimțuri presimțurilor
vocative presimțule presimțurilor

References

  • presimț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.