presimți

Romanian

Etymology

From pre- +‎ simți.

Verb

a presimți (third-person singular present presimte, past participle presimțit) 4th conjugation

  1. to foretell

Conjugation

    conjugation of presimți (fourth conjugation, no infix)
infinitive a presimți
gerund presimțind
past participle presimțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present presimț presimți presimțe presimțim presimțiți presimț
imperfect presimțeam presimțeai presimțea presimțeam presimțeați presimțeau
simple perfect presimții presimțiși presimți presimțirăm presimțirăți presimțiră
pluperfect presimțisem presimțiseși presimțise presimțiserăm presimțiserăți presimțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să presimț să presimți să presimță să presimțim să presimțiți să presimță
imperative — tu — — voi —
affirmative presimțe presimțiți
negative nu presimți nu presimțiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.