proclet

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian проклет (proklet), from Proto-Slavic *klęti. Compare Serbo-Croatian prokleti, Old Church Slavonic проклѧтъ (proklętŭ).

Adjective

proclet m or n (feminine singular procletă, masculine plural procleți, feminine and neuter plural proclete)

  1. (dated) excommunicated, cursed

Declension

Declension of proclet
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite proclet procletă procleți proclete
definite procletul procleta procleții procletele
genitive-
dative
indefinite proclet proclete procleți proclete
definite procletului procletei procleților procletelor