prorocire
Romanian
Etymology
Noun
prorocire f (plural prorociri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | prorocire | prorocirea | prorociri | prorocirile | |
| genitive-dative | prorociri | prorocirii | prorociri | prorocirilor | |
| vocative | prorocire, prorocireo | prorocirilor | |||