punctare
Romanian
Etymology
Noun
punctare f (plural punctări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | punctare | punctarea | punctări | punctările | |
| genitive-dative | punctări | punctării | punctări | punctărilor | |
| vocative | punctare, punctareo | punctărilor | |||