pungă
Romanian
Etymology
Unknown. Probably from Greek πούγγη (poúngi), πουγγί (poungí)[1] Compare Aromanian pungã, punghe
Pronunciation
- IPA(key): [ˈpun.ɡə]
Audio: (file)
Noun
pungă f (plural pungi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | pungă | punga | pungi | pungile | |
| genitive-dative | pungi | pungii | pungi | pungilor | |
| vocative | pungă, pungo | pungilor | |||
Derived terms
See also
References
- ^ Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic român (Tenerife: Universidad de la Laguna, 1958-66), citing: Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin.