reîmpăduri

Romanian

Etymology

From re- +‎ împăduri.

Verb

a reîmpăduri (third-person singular present reîmpădurește, past participle reîmpădurit) 4th conjugation

  1. to reforest

Conjugation

    conjugation of reîmpăduri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a reîmpăduri
gerund reîmpădurind
past participle reîmpădurit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present reîmpăduresc reîmpădurești reîmpădurește reîmpădurim reîmpăduriți reîmpăduresc
imperfect reîmpăduream reîmpădureai reîmpădurea reîmpăduream reîmpădureați reîmpădureau
simple perfect reîmpădurii reîmpăduriși reîmpăduri reîmpădurirăm reîmpădurirăți reîmpăduriră
pluperfect reîmpădurisem reîmpăduriseși reîmpădurise reîmpăduriserăm reîmpăduriserăți reîmpăduriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să reîmpăduresc să reîmpădurești să reîmpădurească să reîmpădurim să reîmpăduriți să reîmpădurească
imperative — tu — — voi —
affirmative reîmpădurește reîmpăduriți
negative nu reîmpăduri nu reîmpăduriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.