recreator

English

Etymology

From recreate +‎ -or.

Noun

recreator (plural recreators)

  1. One who recreates.

Translations

Latin

Pronunciation

Noun

recreātor m (genitive recreātōris); third declension

  1. restorer, reviver

Declension

Third-declension noun.

singular plural
nominative recreātor recreātōrēs
genitive recreātōris recreātōrum
dative recreātōrī recreātōribus
accusative recreātōrem recreātōrēs
ablative recreātōre recreātōribus
vocative recreātor recreātōrēs

References

  • recreator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
  • "recreator", in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition with additions by D. P. Carpenterius, Adelungius and others, edited by Léopold Favre, 1883–1887)
  • recreator in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
  • recreator in Ramminger, Johann (16 July 2016 (last accessed)) Neulateinische Wortliste: Ein Wörterbuch des Lateinischen von Petrarca bis 1700[1], pre-publication website, 2005-2016

Romanian

Etymology

From recrea +‎ -tor.

Adjective

recreator m or n (feminine singular recreatoare, masculine plural recreatori, feminine and neuter plural recreatoare)

  1. recreational

Declension

Declension of recreator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite recreator recreatoare recreatori recreatoare
definite recreatorul recreatoarea recreatorii recreatoarele
genitive-
dative
indefinite recreator recreatoare recreatori recreatoare
definite recreatorului recreatoarei recreatorilor recreatoarelor

References

  • recreator in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN