reculege

Romanian

Etymology

Calque of French recueillir.

Verb

a reculege (third-person singular present reculege, past participle recules, third-person subjunctive reculeagă) 3rd conjugation

  1. (reflexive) to collect one's thoughts, to reflect
  2. (reflexive) to meditate

Conjugation

    conjugation of reculege (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a reculege
gerund reculegând
past participle recules
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present reculeg reculegi reculege reculegem reculegeți reculeg
imperfect reculegeam reculegeai reculegea reculegeam reculegeați reculegeau
simple perfect reculesei reculeseși reculese reculeserăm reculeserăți reculeseră
pluperfect reculesesem reculeseseși reculesese reculeseserăm reculeseserăți reculeseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să reculeg să reculegi să reculeagă să reculegem să reculegeți să reculeagă
imperative — tu — — voi —
affirmative reculege reculegeți
negative nu reculege nu reculegeți

References

  • reculege in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.