recules
See also: reculés
Catalan
Verb
recules
- second-person singular present indicative of recular
French
Pronunciation
- IPA(key): /ʁə.kyl/
Verb
recules
- second-person singular present indicative/subjunctive of reculer
Anagrams
Romanian
Etymology
From reculege.
Adjective
recules m or n (feminine singular reculesă, masculine plural reculeși, feminine and neuter plural reculese)
Declension
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | recules | reculesă | reculeși | reculese | |||
definite | reculesul | reculesa | reculeșii | reculesele | ||||
genitive- dative |
indefinite | recules | reculese | reculeși | reculese | |||
definite | reculesului | reculesei | reculeșilor | reculeselor |
References
- recules in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
recules
- second-person singular present subjunctive of recular