renumit
Romanian
Etymology
From French renommé, based on nume.
Pronunciation
- IPA(key): /re.nuˈmit/
Adjective
renumit m or n (feminine singular renumită, masculine plural renumiți, feminine and neuter plural renumite)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | renumit | renumită | renumiți | renumite | |||
| definite | renumitul | renumita | renumiții | renumitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | renumit | renumite | renumiți | renumite | |||
| definite | renumitului | renumitei | renumiților | renumitelor | ||||