repudiu
Romanian
Etymology
Noun
repudiu n (plural repudii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | repudiu | repudiuul | repudii | repudiile | |
| genitive-dative | repudiu | repudiuului | repudii | repudiilor | |
| vocative | repudiuule | repudiilor | |||
References
- repudiu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN