rident

English

Etymology

From Latin ridens, present participle of ridere (to laugh).

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈɹaɪdənt/

Adjective

rident (comparative more rident, superlative most rident)

  1. (dated) laughing

Derived terms

  • ridently

References

Anagrams

French

Pronunciation

  • IPA(key): /ʁid/

Verb

rident

  1. third-person plural present indicative/subjunctive of rider

Anagrams

Latin

Verb

rīdent

  1. third-person plural present active indicative of rīdeō

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian ridente.

Adjective

rident m or n (feminine singular ridentă, masculine plural ridenți, feminine and neuter plural ridente)

  1. (dated) laughing

Declension

Declension of rident
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite rident ridentă ridenți ridente
definite ridentul ridenta ridenții ridentele
genitive-
dative
indefinite rident ridente ridenți ridente
definite ridentului ridentei ridenților ridentelor

References

  • rident in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN