risar
Norwegian Nynorsk
Etymology 1
Noun
risar m
- indefinite plural of rise
Etymology 2
Verb
risar
- present of risa
Old Norse
Noun
risar
- nominative plural of risi
Romanian
Etymology
Borrowed from Serbo-Croatian risar.
Noun
risar m (plural risari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | risar | risarul | risari | risarii | |
| genitive-dative | risar | risarului | risari | risarilor | |
| vocative | risarule | risarilor | |||
References
- risar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Swedish
Verb
risar
- present indicative of risa