ronțăi

Romanian

Etymology

From ronț +‎ -ăi, of onomatopoetic origin.

Verb

a ronțăi (third-person singular present ronțăie, past participle ronțăit) 4th conjugation

  1. to munch on, nibble on, crunch, nosh on

Conjugation

    conjugation of ronțăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a ronțăi
gerund ronțăind
past participle ronțăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ronțăi ronțăi ronțăie ronțăim ronțăiți ronțăie
imperfect ronțăiam ronțăiai ronțăia ronțăiam ronțăiați ronțăiau
simple perfect ronțăii ronțăiși ronțăi ronțăirăm ronțăirăți ronțăiră
pluperfect ronțăisem ronțăiseși ronțăise ronțăiserăm ronțăiserăți ronțăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ronțăi să ronțăi să ronțăie să ronțăim să ronțăiți să ronțăie
imperative — tu — — voi —
affirmative ronțăie ronțăiți
negative nu ronțăi nu ronțăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.