rumpere

Latin

Verb

rumpēre

  1. second-person singular future passive indicative of rumpō

Verb

rumpere

  1. inflection of rumpō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Noun

rumpere f (plural rumperi)

  1. obsolete form of rupere

Declension

Declension of rumpere
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative rumpere rumperea rumperi rumperile
genitive-dative rumperi rumperii rumperi rumperilor
vocative rumpere, rumpereo rumperilor

References

  • rumpere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN