sârguință
Romanian
Etymology
From sârgui + -ință. From sârg, itself from Hungarian sürgős (“hurried”).
Noun
sârguință f (plural sârguințe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sârguință | sârguința | sârguințe | sârguințele | |
| genitive-dative | sârguințe | sârguinței | sârguințe | sârguințelor | |
| vocative | sârguință, sârguințo | sârguințelor | |||