satisfacere
Latin
Verb
satisfacere
- present active infinitive of satisfaciō
Romanian
Etymology
Noun
satisfacere f (plural satisfaceri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | satisfacere | satisfacerea | satisfaceri | satisfacerile | |
| genitive-dative | satisfaceri | satisfacerii | satisfaceri | satisfacerilor | |
| vocative | satisfacere, satisfacereo | satisfacerilor | |||