scuipa

Romanian

Etymology

Probably from an older form *scu(i)pi, from Vulgar Latin root *scupīre, from *escopīre, or *excuppere, from Late Latin *exconspuere, ultimately from Latin conspuere, from spuō. Compare Spanish escupir, Portuguese cuspir. Compare also Aromanian ascuchiu.

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

a scuipa (third-person singular present scuipă, past participle scuipat) 1st conjugation

  1. to spit, spit on, expectorate

Conjugation

    conjugation of scuipa (first conjugation, no infix)
infinitive a scuipa
gerund scuipând
past participle scuipat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present scuip scuipi scuipă scuipăm scuipați scuipă
imperfect scuipam scuipai scuipa scuipam scuipați scuipau
simple perfect scuipai scuipași scuipă scuiparăm scuiparăți scuipară
pluperfect scuipasem scuipaseși scuipase scuipaserăm scuipaserăți scuipaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să scuip să scuipi să scuipe să scuipăm să scuipați să scuipe
imperative — tu — — voi —
affirmative scuipă scuipați
negative nu scuipa nu scuipați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.