secătuit

Romanian

Etymology

Past participle of secătui.

Adjective

secătuit m or n (feminine singular secătuită, masculine plural secătuiți, feminine and neuter plural secătuite)

  1. exhausted

Declension

Declension of secătuit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite secătuit secătuită secătuiți secătuite
definite secătuitul secătuita secătuiții secătuitele
genitive-
dative 		indefinite secătuit secătuite secătuiți secătuite
definite secătuitului secătuitei secătuiților secătuitelor

Verb

secătuit (past participle of secătui)

  1. past participle of secătui
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.