secundare
See also: secundaré
Latin
Verb
secundāre
- inflection of secundō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
secundare f (plural secundări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | secundare | secundarea | secundări | secundările | |
| genitive-dative | secundări | secundării | secundări | secundărilor | |
| vocative | secundare, secundareo | secundărilor | |||
References
- secundare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
secundare
- first/third-person singular future subjunctive of secundar