secundare

See also: secundaré

Latin

Verb

secundāre

  1. inflection of secundō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From secunda +‎ -re.

Noun

secundare f (plural secundări)

  1. assist

Declension

Declension of secundare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative secundare secundarea secundări secundările
genitive-dative secundări secundării secundări secundărilor
vocative secundare, secundareo secundărilor

References

  • secundare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

secundare

  1. first/third-person singular future subjunctive of secundar