sfânt
See also: șfanț
Romanian
Alternative forms
Etymology
From earlier svânt, a blend of sânt + svent, both of them meaning "saint".
Sânt is inherited from Latin sanctus and is still in use in some rural areas. It is also preserved in Aromanian sãntu, sãmtu.
Svent is borrowed from Old Church Slavonic свѧтъ (svętŭ) and is now obsolete.
Pronunciation
- IPA(key): [sfɨnt]
Audio: (file)
Adjective
sfânt m or n (feminine singular sfântă, masculine plural sfinți, feminine and neuter plural sfinte)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | sfânt | sfântă | sfinți | sfinte | |||
| definite | sfântul | sfânta | sfinții | sfintele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | sfânt | sfinte | sfinți | sfinte | |||
| definite | sfântului | sfintei | sfinților | sfintelor | ||||
Noun
sfânt m (plural sfinți, feminine equivalent sfântă)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sfânt | sfântul | sfinți | sfinții | |
| genitive-dative | sfânt | sfântului | sfinți | sfinților | |
| vocative | sfântule | sfinților | |||