sfântuleț
Romanian
Etymology
Noun
sfântuleț m (plural sfântuleți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sfântuleț | sfântulețul | sfântuleți | sfântuleții | |
| genitive-dative | sfântuleț | sfântulețului | sfântuleți | sfântuleților | |
| vocative | sfântulețule | sfântuleților | |||