singurie
Romanian
Etymology
Noun
singurie f (plural singurii)
- (obsolete) solitude
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | singurie | singuria | singurii | singuriile | |
| genitive-dative | singurii | singuriei | singurii | singuriilor | |
| vocative | singurie, singurio | singuriilor | |||
References
- singurie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN