singuriu

Romanian

Etymology

From singur +‎ -iu.

Adjective

singuriu m or n (feminine singular singurie, plural singurii)

  1. solitary

Declension

Declension of singuriu
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite singuriu singurie singurii singurii
definite singuriul singuria singuriii singuriile
genitive-
dative 		indefinite singuriu singurii singurii singurii
definite singuriului singuriei singuriilor singuriilor

References

  • singuriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.