sistare
Latin
Verb
sistāre
- second-person singular present passive subjunctive of sistō
Romanian
Etymology
Noun
sistare f (plural sistări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sistare | sistarea | sistări | sistările | |
| genitive-dative | sistări | sistării | sistări | sistărilor | |
| vocative | sistare, sistareo | sistărilor | |||