sminti

See also: smintî

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic съмѧсти (sŭmęsti), from съ- (sŭ-) +‎ мѧсти (męsti), from Proto-Slavic *męsti (“stir, trouble”).

Verb

a sminti (third-person singular present smintește, past participle smintit) 4th conjugation

  1. to trouble
    Synonym: tulbura
  2. to go mad
    Synonym: înnebuni

Conjugation

    conjugation of sminti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a sminti
gerund smintind
past participle smintit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present smintesc smintești smintește smintim smintiți smintesc
imperfect sminteam sminteai smintea sminteam sminteați sminteau
simple perfect smintii smintiși sminti smintirăm smintirăți smintiră
pluperfect smintisem smintiseși smintise smintiserăm smintiserăți smintiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să smintesc să smintești să smintească să smintim să smintiți să smintească
imperative — tu — — voi —
affirmative smintește smintiți
negative nu sminti nu smintiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.