spaționaut
Romanian
Etymology
Borrowed from French spationaute. By surface analysis, spațiu + -o- + -naut.
Noun
spaționaut m (plural spaționauți, feminine equivalent spaționaută)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | spaționaut | spaționautul | spaționauți | spaționauții | |
| genitive-dative | spaționaut | spaționautului | spaționauți | spaționauților | |
| vocative | spaționautule | spaționauților | |||
Further reading
- “spaționaut”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025