spolie
See also: spolié
French
Verb
spolie
- inflection of spolier:
- first/third-person singular present indicative/subjunctive
- second-person singular imperative
Anagrams
Romanian
Etymology
Noun
spolie f (plural spolii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | spolie | spolia | spolii | spoliile | |
| genitive-dative | spolii | spoliei | spolii | spoliilor | |
| vocative | spolie, spolio | spoliilor | |||
References
- spolie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN