stânjeni
Romanian
Etymology
From a Slavic *sъtęžiti or from *sъtęgnǫti, participle of *sъtęženъ. Cf. also stânjen.
Verb
a stânjeni (third-person singular present stânjenește, past participle stânjenit) 4th conjugation
- to hinder, trouble, hamper, impede, interfere, disrupt, disturb, interrupt
- (figurative) to embarrass
Conjugation
conjugation of stânjeni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a stânjeni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | stânjenind | ||||||
| past participle | stânjenit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | stânjenesc | stânjenești | stânjenește | stânjenim | stânjeniți | stânjenesc | |
| imperfect | stânjeneam | stânjeneai | stânjenea | stânjeneam | stânjeneați | stânjeneau | |
| simple perfect | stânjenii | stânjeniși | stânjeni | stânjenirăm | stânjenirăți | stânjeniră | |
| pluperfect | stânjenisem | stânjeniseși | stânjenise | stânjeniserăm | stânjeniserăți | stânjeniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să stânjenesc | să stânjenești | să stânjenească | să stânjenim | să stânjeniți | să stânjenească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | stânjenește | stânjeniți | |||||
| negative | nu stânjeni | nu stânjeniți | |||||