statornici

Romanian

Etymology

From statornic.

Verb

a statornici (third-person singular present statornicește, past participle statornicit) 4th conjugation

  1. to establish

Conjugation

    conjugation of statornici (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a statornici
gerund statornicind
past participle statornicit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present statornicesc statornicești statornicește statornicim statorniciți statornicesc
imperfect statorniceam statorniceai statornicea statorniceam statorniceați statorniceau
simple perfect statornicii statorniciși statornici statornicirăm statornicirăți statorniciră
pluperfect statornicisem statorniciseși statornicise statorniciserăm statorniciserăți statorniciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să statornicesc să statornicești să statornicească să statornicim să statorniciți să statornicească
imperative — tu — — voi —
affirmative statornicește statorniciți
negative nu statornici nu statorniciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.