statornicit

Romanian

Etymology

Past participle of statornici.

Adjective

statornicit m or n (feminine singular statornicită, masculine plural statorniciți, feminine and neuter plural statornicite)

  1. (dated) settled (about people)

Declension

Declension of statornicit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite statornicit statornicită statorniciți statornicite
definite statornicitul statornicita statorniciții statornicitele
genitive-
dative 		indefinite statornicit statornicite statorniciți statornicite
definite statornicitului statornicitei statorniciților statornicitelor

Verb

statornicit (past participle of statornici)

  1. past participle of statornici

References

  • statornicit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.