stimul
Romanian
Etymology
Borrowed from French, Latin stimulus.
Pronunciation
- IPA(key): [ˈsti.mul]
Noun
stimul m (plural stimuli)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | stimul | stimulul | stimuli | stimulii | |
| genitive-dative | stimul | stimulului | stimuli | stimulilor | |
| vocative | stimulule | stimulilor | |||