străluminător

Romanian

Etymology

From stră- +‎ luminător.

Noun

străluminător m (plural străluminători)

  1. (obsolete, rare) preacher
    Synonym: propovăduitor

Declension

Declension of străluminător
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative străluminător străluminătorul străluminători străluminătorii
genitive-dative străluminător străluminătorului străluminători străluminătorilor
vocative străluminătorule străluminătorilor

References

  • străluminător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.