sumete
Italian
Verb
sumete
- inflection of sumere:
- second-person plural present indicative
- second-person plural imperative
Romanian
Etymology
Inherited from Latin summittere.
Verb
a sumete (third-person singular present sumete, past participle sumes, third-person subjunctive sumeată) 3rd conjugation
Conjugation
conjugation of sumete (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a sumete | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sumețând | ||||||
| past participle | sumes | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sumet | sumeți | sumete | sumetem | sumeteți | sumet | |
| imperfect | sumeteam | sumeteai | sumetea | sumeteam | sumeteați | sumeteau | |
| simple perfect | sumesei | sumeseși | sumese | sumeserăm | sumeserăți | sumeseră | |
| pluperfect | sumesesem | sumeseseși | sumesese | sumeseserăm | sumeseserăți | sumeseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sumet | să sumeți | să sumeată | să sumetem | să sumeteți | să sumeată | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sumete | sumeteți | |||||
| negative | nu sumete | nu sumeteți | |||||