tângă
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic тѫга (tǫga).
Noun
tângă n (plural tângi)
- (obsolete) sadness
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | tângă | tângăul | tângi | tângile | |
| genitive-dative | tângă | tângăului | tângi | tângilor | |
| vocative | tângăule | tângilor | |||
References
- tângă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN