tângă

See also: tanga, Tanga, tánga, tangá, tânga, -tanga, and -tánga

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic тѫга (tǫga).

Noun

tângă n (plural tângi)

  1. (obsolete) sadness

Declension

Declension of tângă
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative tângă tângăul tângi tângile
genitive-dative tângă tângăului tângi tângilor
vocative tângăule tângilor

References

  • tângă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN